Ce este medierea ?

Conceptul de mediere a conflictelor nu este inedit, daca avem in vedere ca in legislatia romana exista numeroase dispozitii prevazute de legi speciale, care fac referire la calitatea de mediator sau care nominalizeaza medierea ca modalitate de solutionare a conflictelor de drepturi ori interese – Legea nr. 51/1995 republicata privind exercitarea profesiei de avocat sau Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca. In Romania exista in acest moment si o lege speciala referitoare strict la organizarea profesiei de mediator, Legea nr. 192/2006, care in opinia noastra faciliteaza in mod substantial practicarea acestei profesii.

Medierea reprezinta o alternativa in raport cu justitia de solutionare a conflictelor dintre parti, prin care o terta persoana neutra, impartiala si fara putere de decizie – mediatorul – ajuta partile sa gaseasca impreuna o solutie care sa rezolve neintelegerile dintre ele.Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de solutionare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

Numarul din ce in ce mai mare al proceselor din instante este semnificativ pentru lipsa de dorinta, dar si de informare a justitiabililor de a folosi cu eficienta dialogul pentru rezolvarea disputelor.Pentru ca mediul juridic actual descurajeaza solutionarea rapida a disputelor, pentru unele conflicte, societatea are nevoie de o modalitate mai eficienta de rezolvare a acestora. Aceasta modalitate este medierea.

Procedura medierii costa si dureaza relativ mai putin ; se desfasoara in conditii de confidentialitate maxima. Mediatorul are obligatia de a pastra secretul dezbaterilor, atat fata de persoanele cu care intra in contact in cadrul procedurii de mediere, dar chiar si fata de expertii pe care partile ii angajeaza in diferite cauze.

Prin mediere pot fi solutionate numeroase litigiii – de la cele de drept civil, precum : granituire, revendicare, evacuare, partaj, la cele de dreptul familiei – divort, partaj, incredintare minori, vizitare minori, la cele de drept penal – plangeri prealabile de lovire, calomnie, tulburare de posesie, distrugere, de drept comercial – somatii de plata, pretentii, executarea contractelor, litigii intre asociati, precum si de dreptul muncii – drepturi salariale, concedieri.

Ce face mediatorul ?

Mediatorul este ales de comun acord de catre parti. Acesta trebuie sa aiba cunostinte de drept, psihologie, sociologie, sa posede metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere. Decizia de a agreea un anumit aspect legat de obiectul litigios apartine in exclusivitate partilor, rolul mediatorului fiind acela de a facilita procesul. Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu, stabilit prin negociere cu partile, precum si la restituirea cheltuielor ocazionate de mediere.

Onorariul trebuie sa fie rezonabil, sa tina cont de natura si de obiectulconflictului, precum si de numarul partilor implicate. Daca nu se convine altfel, onorariul se achita de ambele parti in mod egal.

Cum se face medierea ?

Partile se prezinta impreuna la mediator. Procedura medierii este voluntara si poate fi incheiata in orice moment de oricare din parti. Daca se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, poate invita in scris cealalta parte sa accepte medierea, stabilind un termen. Daca cealalta parte refuza sau nu se prezinta in mod repetat, medierea se considera neacceptata. Declansarea procedurii de mediere este marcata de momentul semnarii acordului de mediere.

Partile pot angaja mai multi mediatori si pot fi insotiti sau asistati de avocati, cunostinte sau rude. Daca este necesara lamurirea unor aspecte tinand de domenii specializate, mediatorul poate solicita avizul unui specialist sau expert in domeniul respectiv. Intelegerea la care ajung partile este supusa intotdeauna verificarii de legalitate si, dupa caz, incuviintarii sau autorizarii instantei de judecata, notarului sau altei autoritati care ar fi competenta sa solutioneze conflictul in lipsa medierii. Trebuie precizat insa ca, instantele nu controleaza rezultatul medierii, materializat sub forma unui proces verbal de solutionare a medierii, ci il pot aviza ca pe o solutie a acestei proceduri.

Organizarea medierii in Romania

Activitatile de mediere pe langa instantele judecatoresti de catre mediatori au oferit posibilitatea de a cunoaste in mod direct si imediat multiplele avantaje evidentiate prin apelarea la aceasta metoda, ca modalitate de a solutionare a unei sfere largi de conflicte interumane si alternativa a procesului in instanta de judecata, avantaje create atat pentru instantele de judecata, cat si pentru partile implicate in conflict si aparatorii acestora, care in numar tot mai mare descopera valorile medierii. Medierea conflictelor vine activ si eficient in sprijinul indeplinirii actului de justitie, contribuind esential la degrevarea rolului instantelor judecatoresti de un numar impresionant si uneori inutil de cauze care intra pe rolul acestora.

Ideea de solutionare a unui litigiu sau conflict pe cale amiabila, prin intermediul unui specialist, devine tot mai accesibila, procedura medierii fiind preferata de parti – oameni si institutii, pe care complexitatea relatiilor sociale si economice ii plaseaza la un moment dat in situatii conflictuale diverse, specifice raporturilor de dreptul familiei, dreptul muncii, drept civil, drept comercial sau drept penal. Partile aflate in conflict se indreapta cu incredere spre procedura solutionarii amiabile propusa de mediere, constientizand economisirea de timp, stres, cheltuieli chiar, bucurandu-se atunci cand, asistati de un specialist – mediatorul – ajung la decizii consensuale convenabile, la solutii proprii acceptate de ambele parti litigante.

Mecanismele medierii sunt reprezentate de flexibilitatea, autonomia partilor si lipsa oricarei constrangeri in cadrul procedurilor specifice, acestea functionand si fiind deopotriva asigurate.
Solutia apartine fiecarei parti, iar implicarea intr-o asemenea procedura alternativa de solutionare a litigiilor nu poate avea decat rezultatul urmarit.
Cu siguranta, procesul de infaptuire a justitiei poate fi sustinut eficient daca din partea justitiabililor exista increderea reala si vointa necesara.